Si totusi, semne bune in mass-media …

M-am exprimat de nenumarate ori, in mod critic, despre mass-media. Am considerat ca e foarte necesara o privire fara prejudecati, din interior si ca lumea presei nu avea cum sa fie, dupa 1990, foarte diferita de lumea politica si, in genere, de lumea romaneasca pur si simplu. Mass-media a trecut (trece si acum) prin poticnelile, bilbiielile, derapajele, ezitarile, murdariile, ambiguitatile pe care le-a cunoscut (si le cunoaste inca) intreaga societate romaneasca. Avem presa pe care o meritam – am spus, cu riscul de a ma repeta, in mai multe rinduri.
De un timp, insa, inregistram semne pozitive ce atesta o asezare si o limpezire a lucrurilor (in economie, in viata sociala, in societatea civila, etc). Mi se pare evident ca mass-media nu face exceptie. Departe de mine intentia de a zugravi un tablou idilic. Ca sa evit orice echivoc, voi incepe prin a semnala citeva din lucrurile ce continua sa ma irite si pe care le socotesc nedemne de o presa care ar trebui, in primul rind, sa se respecte pe sine insasi. Scandaloasa este, spre exemplu, politica editoriala (mai mult politica decit editoriala) pe care o duce trustul lui Dan Voiculescu, indeosebi prin Antena 1 si Antena 3. Nici Jurnalul National nu se lasa mai prejos – am vazut asta recent, cu ocazia linsajului mediatic caruia i-a cazut victima Varujan Vosganian, tocmai in momentul cind pleca pentru audieri la Bruxelles. La cele doua posturi TV „oficiaza” un personaj penibil, Mircea Badea, ce prezinta un fel de „revista a presei”, pretext pentru scalimbaieli, bancuri idioate, atacuri sub centura, calambururi triviale. Vulgaritatea de limbaj cit si cea intelectuala caracterizeaza prestatiile cvasi-cotidiene ale lui Ion Cristoiu, mare amator de scenarii si de conspiratii tenebroase. Despre OTV si DDTV, posturile lui Dan Diaconescu, nu mai zic nimic. Vedem acolo emisiuni absolut halucinante si am impresia ca CNA-ul nu intervine doar fiindca vrea sa demonstreze cit de departe poate ajunge umorul (involuntar) absurd. Si in presa scrisa sint multe condeie exaltate, ale unor ziaristi care demonstreaza ca ticalosia nu este deloc incompatibila cu tineretea: ma gindesc la un Victor Roncea. Este evident, in sfirsit, ca mai ales la televiziune spatii largi de emisie sint in continuare ocupate de moderatori-animatori „expirati” (preiau formula celor de la Cotidianul, care au initiat un sondaj pe tema „personalitati expirate” – Ion Iliescu, Sergiu Nicolaescu, Petre Roman, s.a.m.d). Incompetenti, inculti, confuzi, agresivi, aceste „staruri mediatice” se agata cu disperare de rating si cad, ireversibil, in kitsch si in trivial (ma refer la Radu Moraru, Madalin Ionescu – ce ar merita o soarta mai buna, Marius Tuca – dispus, din nou, sa se manifeste pe micul ecran). Am urmarit, miercuri seara, pe Realitatea TV, o emisiune emblematica pentru maniera in care moderatorii isi aroga puteri discretionare, umilindu-i pe interlocutori si lustruindu-si, fara nici un scrupul, propria imagine: Mihai Tatulici se afla intr-un sediu central al Salvarii din Bucuresti, n-a lasat microfonul din mina, le-a taiat (cind le-a dat-o) vorba celor „intervievati”, a tras concluziile pe care le-a vrut el, netinind seama de ce se discutase pe platou etc. A fost insa reconfortant sa-i auzi (chiar si daca se intimpla dupa bunul plac al dlui Tatulici) pe directorul Salvarii si pe o doctorita din echipa, care au vorbit logic, coerent, asezind faptele in ierarhia lor reala si aparindu-si cu decenta, si chiar cu subtila auto-ironie, demnitatea profesionala.
Daca e sa schitam o „lista” a elementelor pozitive, am avea ce sa notam. Cresterea evidenta, in calitatea programelor, in acuratetea informatiilor, in sobrietatea comentariilor, a canalelor (TVR 1, TVR 2, TVR Cultural) postului public de televiziune. In orasul nostru, un reviriment spectaculos a inregistrat, de cind a luat friiele noua conducere, Radio Iasi. Realitatea TV are o oferta bogata, ii putem vedea acolo pe Mircea Dinescu (excelent atunci cind Stelian Tanase nu-l bruiaza), pe Andrei Plesu si pe Gabriel Liiceanu! Prima TV propune o dezinhibata si spirituala emisiune de umor, Cronica circotasilor. In presa scrisa, mai multe ziare (Cotidianul, Adevarul, Gindul si altele) isi configureaza actualmente o personalitate distincta, mizind pe o sobrietate ce nu exclude, atunci cind e cazul, percutanta. Cotidianul ofera, in fiecare miercuri, o carte „la pachet”. Mai multe ziare, de altfel, au marit spatiul acordat culturii si au introdus rubrici de prezentare a noutatilor editoriale.
Dar aspectul cel mai interesant l-am lasat pentru final. Pe linga cazul Vosganian, deja mentionat, au mai fost in ultimele saptamini situatii penibile, in primul rind inculparea unor ziaristi din Cluj acuzati de santaj si luare de mita. Ei bine, in cazul Vosganian Clubul Roman de Presa, prin vocea lui Cristian Tudor Popescu, a reactionat prompt, condamnind categoric operatiunea de manipulare (Marius Tuca, in ce-l priveste, a declarat – si a scris – ca nu regreta gestul si ca l-ar repeta oricind; ma rog…). Cind a izbucnit povestea cu gazetarii de la Cluj, din nou Cristian Tudor Popescu (si personal, dar si in numele CRP) a luat o atitudine transanta, subliniind ca ziaristii trebuie sa se supuna rigorilor legii, ca toata lumea, si ca astfel de practici risca sa compromita profesiunea (la polul opus s-a situat un articol de un penibil hilar, cu titlul „Vremea hienelor”, semnat de un anume Octavian Hoandra si aparut in … Ziua!).
De ce semnalez aceste lucruri? Exact pentru ceea ce sugeram mai inainte. Asanarea morala si profesionala din mass-media trebuie sa se declanseze din interior, punind in functiune mecanismele – indispensabile – de auto-reglare. Sint mecanismele ce functioneaza in toate zonele unei societati cu adevarat democratice.